De doi ani si mai bine “Timpul” a atras atentia cititorilor lui asupra neajunsurilor economice ale tarii, neajunsuri cari stau intr-un fel de influentare reciproca cu coruptiunea politica, produsa de liberalismul cosmopolit.
Continue »
E intr-adevar ciudat de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a carui ratiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romana, cum, din chiar senin si intr-o singura noapte, erige teoria de om si om teorie absoluta de stat si face din banul international si din posesiunea acestuia singura masuratoare pentru a deosebi inraurirea unui om de a celuilalt in viata satului.
Continue »
Statul a devenit, din partea unei societati de esploatare, obiectul unei spoliatiuni continue si acesti oameni nu urca scarile ierarhiei sociale prin munca si merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, castigate prin frustrarea statului cu sume insemnate. Continue »
Poporul a pierdut de mult increderea ca lucrurile se pot schimba in bine si, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepasator greul unei vieti fara bucurie si fara tihna. (Mihai Eminescu — Timpul, 31 august 1878 — Opere, vol. X, pag. 104)
Raul esential care ameninta vitalitatea poporului nostru este demagogia, caci demagogii nestiind nimic, neavand nimic, vor sa se ridice deasupra tuturor si sa traiasca din obolul nemeritat al saracului. Continue »
Legile ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol. (Mihai Eminescu, Timpul, 1 aprilie 1882, Opere, vol. XIII, pag. 87)